uricios (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)URICIÓS, -OÁSĂ adj. v. urâcios.uricĭos (Dicționaru limbii românești, 1939)uricĭós, -oásă adj. (d.
urît). Antipatic, nesuferit, odios:
om, fapt uricĭos. Adv.
S´a purtat uricĭos. – Rar
urîcĭos (vest).
uricios (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)URICIÓS, -OÁSĂ adj. v. urâcios.