uricemie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)URICEMÍE, uricemii, s. f. Creștere patologică a cantității de acid uric din sânge. – Din
fr. uricémie.uricemie (Dicționar de neologisme, 1986)URICEMÍE s.f. Prezență a acidului uric și a uraților în sânge. [Gen.
-iei. / < fr.
uricémie, cf. fr.
urique – uric, gr.
haima – sânge].
uricemie (Marele dicționar de neologisme, 2000)URICEMÍE s. f. prezența acidului uric în sânge. (< fr.
uricémie)
uricemie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!uricemíe (-ri-ce-) s. f.,
art. uricemía, g.-d. art. uricemíei; pl. uricemíi, art. uricemíileuricemie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)URICEMÍE, uricemii, s. f. Creștere patologică a cantității de acid uric din sânge. — Din
fr. uricemie.