uriaș - explicat in DEX

uriaș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
URIÁȘ, -Ă, uriași, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Personaj din basme închipuit sub formă de om de proporții extraordinare, supranaturale. 2. S. m. și f. Persoană foarte înaltă și robustă. ♦ Fig. Personalitate cu merite excepționale într-un anumit domeniu; titan, gigant; colos. 3. Adj. De proporții care depășesc cu mult proporția obișnuită, medie; enorm, colosal, gigantic. [Pr.: -ri-aș] – Din magh. óriás.

uriaș (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
uriáș (-și), s. m. – 1. Gigant, găligan. – 2. (Adj.) Gigantic, colosal. – Var. urieș. Mag. óriás (Cihac, II, 537; Tiktin). – Der. urieșesc, adj. (gigantic); urieșiță, s. f. (Trans., femeie uriașă).

uriaș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
uriáș (-ri-aș) adj. m., s. m., pl. uriáși; adj. f., s. f. uriáșă, art. uriáșa, g.-d. art. uriáșei, pl. uriáșe

uriaș (Dicționaru limbii românești, 1939)
uriáș m. (ung. óriás, id.). Gigant, colos, om foarte înalt și robust. – Ca adj e fals. V. urieșesc, titan și jidov 2.

uriaș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
uriaș m. om de stat peste măsură de înalt: uriașii poartă adesea nume de popoare (arap, jidov, tătar). [Ung. ORIÁS]. ║ a. gigantic: munți uriași.

uriaș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
URIÁȘ, -Ă, uriași, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Personaj fabulos din basme cu înfățișare omenească, de dimensiuni gigantice. 2. S. m. și f. Persoană foarte înaltă și robustă. ♦ Fig. Personalitate cu merite excepționale într-un anumit domeniu; titan, gigant; colos. 3. Adj. De proporții enorme, cu mult peste medie; enorm, colosal, gigantic. [Pr.: -ri-aș] — Din magh. óriás.