urgisit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)URGISÍT, -Ă, urgisiți, -te, adj. 1. (
Pop.) Care are de îndurat mari neplăceri, necazuri, persecuții. ♦ (Despre obiecte) Aruncat, părăsit, desconsiderat.
2. (
Înv.; adesea substantival) Nesuferit, rău, afurisit. ♦ Blestemat; necurat. –
V. urgisi.urgisit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)URGISÍT, -Ă, urgisiți, -te, adj. 1. (
Pop.) Care are de îndurat mari neplăceri, necazuri, persecuții. ♦ (Despre obiecte) Aruncat, părăsit, desconsiderat.
2. (
înv.; adesea substantivat) Nesuferit, rău, afurisit. ♦ Blestemat; necurat. —
V. urgisi.