urbanizare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)URBANIZÁRE, urbanizări, s. f. Acțiunea de
a (
se)
urbaniza și rezultatul ei. –
V. urbaniza.urbanizare (Dicționar de neologisme, 1986)URBANIZÁRE s.f. Acțiunea de a urbaniza și rezultatul ei; citadinizare. ♦ Concentrare a populației unei țări în orașe, creștere a numărului și dezvoltarea acestora; transformare a unor localități rurale în centre cu caracter urban. [<
urbaniza].
urbanizare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)urbanizáre s. f.,
g.-d. art. urbanizắrii; pl. urbanizắriurbanizare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)URBANIZÁRE, urbanizări, s. f. Acțiunea de
a (se) urbaniza și rezultatul ei. —
V. urbaniza.