uns - explicat in DEX

uns (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
UNS, -Ă, unși, -se, adj., s. m. 1. Adj. Acoperit cu un strat gras. ♦ (Rar) Pătat de grăsime; unsuros. 2. S. m. (Înv.) Monarh sau cleric considerat, în urma unei ceremonii religioase speciale, ca reprezentant al lui Dumnezeu pe pământ. – V. unge.

uns (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
uns (înv.) s. m., pl. unși

uns (Dicționaru limbii românești, 1939)
uns, -ă adj. și s. (d. ung. V. unt). Miruit, consacrat, ales: unsu luĭ Dumnezeŭ. A merge uns, a merge ca uns, a funcționa bine: mașina merge unsă.

uns (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
uns m. cel ce a primit sfânta ungere, care a fost consacrat: unsul Domnului.

uns (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
UNS, -Ă, unși, -se, adj., s. m. 1. Adj. Acoperit cu un strat gras. ♦ (Rar) Pătat de grăsime; unsuros. 2. S. m. (înv.) Monarh sau cleric învestit printr-o ceremonie religioasă specială, ca reprezentant al lui Dumnezeu pe pământ. — V. unge.