unsoare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)UNSOÁRE, unsori, s. f. 1. Substanță grasă, uleioasă (de origine animală sau vegetală) cu care se unge ceva sau cineva sau care servește la gătit.
2. Faptul de a unge. –
Uns +
suf. -oare.unsoare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)unsoáre s. f.,
g.-d. art. unsórii; pl. unsóriunsoare (Dicționaru limbii românești, 1939)unsoáre f., pl.
orĭ. Acțiunea de a unge (cp. cu
tunsoare). Substanță de uns (ungŭent, pomadă, grăsime, uleĭ, păcură, petrol ș. a.):
unsoare de mașinĭ, de ghete (cremă). V.
untură.unsoare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)unsoare f.
1. materie de uns, alifie;
2. materie grasă, grăsime topită.
unsoare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)UNSOÁRE, unsori, s. f. 1. Substanță grasă, uleioasă (de origine animală sau vegetală) cu care se unge ceva sau cineva sau care servește la gătit.
2. Faptul de a unge. —
Uns +
suf. -
oare.