univocitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)UNIVOCITÁTE s. f. (
Livr.) Caracterul a ceea ce este univoc. – Din
fr. univocité.univocitate (Dicționar de neologisme, 1986)UNIVOCITÁTE s.f. (
Liv.) Caracterul a ceea ce este univoc. V.
ambiguitate, echivoc. [Cf. fr.
univocité].
univocitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)UNIVOCITÁTE s. f. caracterul a ceea ce este univoc. (< fr.
univocité)
univocitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*univocitáte s. f.,
g.-d. art. univocitắțiiunivocitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)UNIVOCITÁTE s. f. Caracterul a ceea ce este univoc. — Din
fr. univocité.