universitate - explicat in DEX

universitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
UNIVERSITÁTE, universități, s. f. Instituție de învățământ superior cu mai multe facultăți și secții. ◊ (Ieșit din uz) Universitate de partid = școală superioară în care se preda ca disciplină de bază marxism-leninismul. Universitate populară = instituție pentru educația adulților, având ca formă principală de activitate ciclul de prelegeri din domenii variate. ♦ Localul acestor instituții. – Din fr. université, lat. universitas, -atis.

universitate (Dicționar de neologisme, 1986)
UNIVERSITÁTE s.f. Instituție de învățământ superior care cuprinde mai multe facultăți. ♦ (Ieșit din uz) Universitate de partid = școală superioară în sistemul învățământului de partid. ♦ Universitate populară = instituție pentru educația adulților, având ca principală formă de activitate cicluri de prelegeri în diverse domenii. ♦ Clădirea unde este instalată o asemenea instituție. [Cf. fr. université, lat. universitas].

universitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
UNIVERSITÁTE s. f. instituție de învățământ superior organizată pe facultăți și secții, care pregătește specialiști de înaltă calificare. ♦ ~ populară = instituție pentru educația adulților, având ca principală formă de activitate cicluri de prelegeri în diverse domenii. ◊ clădirea unei asemenea instituții. (< fr. université, lat. universitas)

universitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
universitáte s. f., g.-d. art. universitắții; pl. universitắți

universitate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*universitáte f. (lat. universitas, -átis, universitate). Școala cea maĭ înaltă, în ale căreĭ secțiunĭ, numite facultățĭ, se învață toate științele. Edificiu acesteĭ școale. Corpu didactic al acesteĭ școale: toată universitatea. – România are patru universitățĭ: cea din Ĭașĭ (înființată la 1860), cea din București (înființată la 1864), cea din Cernăuțĭ și cea din Cluj. Italia are 27 de universitățĭ, Francia și Germania cîte 19, Anglia 14, Statele Unite 59. Cele maĭ vechĭ universitățĭ sînt: cea din Cairo (seculu [!] 10), Bolonia și Monpellier (sec. 11), Neapole, Florența, Viena, Heidelberg ș. a.

universitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
universitate f. corp de profesori numiți de Sfat spre a preda limbile, literaturile, filozofia, științele: Universitatea din București, inaugurată în 1869, se compune din Facultățile de Litere, Științe, Drept, Medicină și Teologie. Celelalte trei Universități sunt cele dela Iași, Cluj și Cernăuți.

universitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
UNIVERSITÁTE, universități, s. f. Instituție de învățământ superior cu mai multe facultăți și secții, organizată pe facultăți și secții, care pregătește specialiști în științele tehnice economice, umanistice și ale naturii. ◊ (Ieșit din uz) Universitate de partid = școală superioară în care se preda ca disciplină de bază marxism-leninismul. Universitate populară = instituție pentru educația adulților, având ca formă principală de activitate cicluri de prelegeri din domenii variate. ♦ Localul acestor instituții. — Din fr. université, lat. universitas, -atis.