unificator - explicat in DEX

unificator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
UNIFICATÓR, -OÁRE, unificatori, -oare, adj. Care unifică sau contribuie la unificare. – Unifica + suf. -tor. Cf. it. unificatore, fr. unificateur.

unificator (Dicționar de neologisme, 1986)
UNIFICATÓR, -OÁRE adj. Care unifică. [Cf. it. unificatore, fr. unificateur].

unificator (Marele dicționar de neologisme, 2000)
UNIFICATÓR, -OÁRE sdj. care unifică. (< fr. unificateur)

unificator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
unificatór adj. m., pl. unificatóri; f. sg. și pl. unificatoáre

unificator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
UNIFICATÓR, -OÁRE, unificatori, -oare, adj. Care unifică sau contribuie la unificare. — Unifica + suf. -tor. Cf. it. unificatore, fr. unificateur.