unifica - explicat in DEX

unifica (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
UNIFICÁ, unífic, vb. I. Tranz. 1. A face un întreg din mai multe părți; a realiza o unitate; a uni³. 2. A cuprinde într-un sistem unic; a face să fie unitar. A unifica ortografia. – Din fr. unifier, it., lat. unificare.

unifica (Dicționar de neologisme, 1986)
UNIFICÁ vb. I. 1. tr. A face un întreg, un tot din mai multe unități sau părți; a uni. 2. tr. A reduce la un singur sistem; a face unitar. 3. refl. A se uni. [P.i. unífic, 3,6 -că. / < it. unificare, cf. fr. unifier < lat. unus – unu, facere – a face].

unifica (Marele dicționar de neologisme, 2000)
UNIFICÁ vb. I. tr. 1. a face un întreg, un tot din mai multe unități sau părți. 2. a reduce la un singur sistem; a face unitar. II. refl. a se uni. (< fr. unifier, lat. unificare)

unifica (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
unificá (a ~) vb., ind. prez. 3 unífică

unificà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
unificà v, a face un tot din mai multe părți.

unifica (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
UNIFICÁ, unific, vb. I. Tranz. 1. A face un întreg din mai multe părți; a realiza o unitate; a uni³. 2. A cuprinde într-un sistem unic; a face să fie unitar. A unifica ortografia. — Din fr. unifier, it., lat. unificare.