unifica (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)UNIFICÁ, unífic, vb. I.
Tranz. 1. A face un întreg din mai multe părți; a realiza o unitate; a uni
3.
2. A cuprinde într-un sistem unic; a face să fie unitar.
A unifica ortografia. – Din
fr. unifier, it.,
lat. unificare.