unificare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)UNIFICÁRE, unificări, s. f. Acțiunea de
a unifica și rezultatul ei. –
V. unifica.unificare (Dicționar de neologisme, 1986)UNIFICÁRE s.f. Acțiunea de a (se) unifica și rezultatul ei; întregire; unire. [<
unifica].
unificare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)unificáre s. f.,
g.-d. art. unificắrii; pl. unificắriunificare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)UNIFICÁRE, unificări, s. f. Acțiunea de
a unifica și rezultatul ei. —
V. unifica.