umoristic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)UMORÍSTIC, -Ă, umoristici, -ce, adj. Care conține sau exprimă umor; care provoacă umorul; vesel, hazliu. – Din
fr. humoristique.umoristic (Dicționar de neologisme, 1986)UMORÍSTIC, -Ă adj. Care are, care arată, care exprimă umor; aparținând genului comic. [Var.
humoristic, -ă adj. / cf. fr.
humoristique, it.
umoristico, germ.
humoristisch].
umoristic (Marele dicționar de neologisme, 2000)UMORÍSTIC, -Ă adj. care are, care exprimă umor; care aparține genului comic. (< fr.
humoristique)
umoristic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)umorístic adj. m.,
pl. umorístici; f. umorístică, pl. umorísticeumoristic (Dicționaru limbii românești, 1939)*umorístic, -ă adj. (d.
umorist). Scris orĭ desemnat cu umor, glumeț:
ziar umoristic. Adv.
A scrie umoristic.umoristic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)umoristic a. scris cu umor: foaie umoristică.
umoristic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)UMORÍSTIC, -Ă, umoristici, -ce, adj. Care conține sau exprimă umor; care provoacă umorul; vesel, hazliu. — Din
fr. humoristique.