umorist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)UMORÍST, -Ă, umoriști, -ste, s. m. și
f. Autor de scrieri sau de desene umoristice. [
Var.:
humoríst, -ă s. m. și
f.] – Din
fr. humoristique.umorist (Dicționar de neologisme, 1986)UMORÍST, -Ă s.m. și f. Scriitor ale cărui opere au mult umor, folosit în scopul biciuirii moravurilor. [Var.
humorist, -ă s.m.f. / cf. fr.
humoriste].
umorist (Marele dicționar de neologisme, 2000)UMORÍST, -Ă s. m. f. autor de scrieri sau desene umoristice. (< fr.
humoriste)
umorist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)umoríst s. m.,
pl. umoríștiumorist (Dicționaru limbii românești, 1939)1) *umoríst, -ă s. (d.
umor). Care scrie cu umor, scriitor glumeț:
literatura engleză are mulțĭ umoriștĭ.umorist (Dicționaru limbii românești, 1939)2) umoríst, -ă s. și adj. (d.
umoare). Care atribuĭe umorilor principalu rol în fenomenele vitale:
medic umorist.umorist (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)umorist a. care atribue umorilor diversele fenomene ale vieții:
medic umorist. ║ m. scriitor care tratează subiectele cu umor:
literatura engleză posedă mulți umoriști.umorist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)UMORÍST, -Ă, umoriști, -ste, s. m. și
f. Autor de scrieri sau de desene umoristice. [
Var.:
humoríst, -ă s. m. și
f.] — Din
fr. humoriste.