umplea(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) UMPLEÁ vb. II. v. umple.
umpleà(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) umpleà v. 1. a face plin: a umplea un sac;2. a scrie pe un loc alb: a umplea o coală;3. a mânji: l’a umplut cu noroiu. [Lat. IMPLERE].
umplea(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) UMPLEÁ vb. II v. umple.