umor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)UMÓR s. n. Înclinare spre glume și ironii, ascunse sub o aparență de seriozitate; manifestare prin vorbe sau prin scris a acestei înclinații;
p. ext. veselie, haz. ♦ Categorie estetică ce constă în sublinierea incompatibilității și absurdității laturilor unor situații în general firești. [
Var.:
humór s. n.] – Din
fr. humeur, humour. Cf. engl. humour.umor (Dicționar de neologisme, 1986)UMÓR s.n. Înclinare spre glume care se ascunde sub o înfățișare serioasă, severă, plină de ironie și de neprevăzut. [Var.
humor s.n. / < engl., fr.
humour, cf. lat.
humor – umoare].
umor (Marele dicționar de neologisme, 2000)UMÓR s. n. 1. înclinare spre glume și ironii care se ascunde sub o înfățișare serioasă; (p. ext.) voie bună, haz. ♦ ~ negru = umor care își trage forța comică din fapte tragice, macabre. 2. categorie estetică aparținând comicului, a cărei esență constă în evidențierea îngăduitoare a nepotrivirii și a absurdității unor situații considerate normale. (< fr., engl.
humour, lat.
humor)
umor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)umór (înclinație spre glumă)
s. n.umor (Dicționaru limbii românești, 1939)1) umór, V.
omor 1 și
2.umor (Dicționaru limbii românești, 1939)2) *umór și
hu- n., pl.
urĭ (fr. engl.
humour, umoare, temperament, d. lat.
humor, umoare, serozitate, linfă, după credința că umorile corpuluĭ, ca cele de la ficat, influențează temperamentu). Veselie flegmatică și une-orĭ ironică:
Swift e unu din ceĭ maĭ bunĭ reprezentanțĭ aĭ umoruluĭ englez.umor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)umor n. V.
humor.umor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)UMÓR s. n. înclinare spre glume și ironii, ascunse sub o aparență de seriozitate; manifestare prin vorbe sau prin scris a acestei înclinații;
p. ext. veselie, haz. ♦ Categorie estetică aparținând sferei comicului a cărei esență constă în sublinierea incompatibilității și absurdității laturilor unor situații considerate firești. [
Var.:
humór s. n.] —Din
fr. humeur, humour. Cf. engl. humour.