umlaut (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÚMLAUT s. n. 1. Fenomen fonetic constând în modificarea timbrului unei vocale accentuate sub influența vocalei următoare.
2. Tremă care se pune deasupra vocalelor care au suferit un umlaut (
1). – Din
germ. Umlaut.umlaut (Dicționar de neologisme, 1986)ÚMLAUT s.n. Palatalizarea vocalelor
a, o, u în limba germană. ♦ (
Poligr.) Semn tipografic compus din două puncte orizontale, care se așază deasupra acestor vocale. V.
tremă. [Pron.
-laut. / < germ.
Umlaut].
umlaut (Marele dicționar de neologisme, 2000)ÚMLAUT s. n. fenomen fonetic constând în palatalizarea vocalelor a, o, u în limba germană. ◊ tremă (1) care se pune deasupra acestor vocale. (< germ.
Umlaut)
umlaut (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)úmlaut (-laut) s. n.; (semn grafic)
¨umlaut (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ÚMLAUT s. n. 1. Fenomen fonetic constând în modificarea timbrului unei vocale accentuate sub influența vocalei următoare.
2. Tremă care se pune deasupra vocalelor care au suferit un umlaut (
1). — Din
germ. Umlaut.