umilitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)UMILITÓR, -OÁRE, umilitori, -oare, adj. Care umilește, înjosește, ofensează; înjositor, jignitor. –
Umili +
suf. -tor.umilitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)umilitór adj. m.,
pl. umilitóri; f. sg. și
pl. umilitoáreumilitor (Dicționaru limbii românești, 1939)umilitór, -oáre adj. Înjositor:
tratament umilitor.umilitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)umilitor a. care umilește.
umilitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)UMILITÓR, -OÁRE, umilitori, -oare, adj. Care umilește, înjosește, ofensează; înjositor, jignitor. —
Umili +
suf. -
tor.