umilire(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) UMILÍRE,umiliri, s. f. Acțiunea de a (se) umili și rezultatul ei. – V. umili.
umilire(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) umilíre s. f., g.-d. art. umilírii; (jigniri) pl. umilíri
umilire(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) UMILÍRE,umiliri, s. f. Acțiunea de a (se) umili și rezultatul ei. — V. umili.