umblător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)UMBLĂTÓR, -OÁRE, umblători, -oare, adj.,
s. m.,
s. f. 1. Adj. (Rar) Care umblă. ◊
Pod umblător = bac.
2. S. m. Ostaș dintr-un corp de curieri pentru Polonia și Ucraina al domnilor moldoveni.
3. S. f. Compartiment dintr-o lucrare minieră subterană amenajat pentru circulația personalului.
4. S. f. (
Pop.) Closet (rudimentar). –
Umbla +
suf. -ător.