umblător - explicat in DEX

umblător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
UMBLĂTÓR, -OÁRE, umblători, -oare, adj., s. m., s. f. 1. Adj. (Rar) Care umblă. ◊ Pod umblător = bac. 2. S. m. Ostaș dintr-un corp de curieri pentru Polonia și Ucraina al domnilor moldoveni. 3. S. f. Compartiment dintr-o lucrare minieră subterană amenajat pentru circulația personalului. 4. S. f. (Pop.) Closet (rudimentar). – Umbla + suf. -ător.

umblător (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
umblător, umblători s. m. pantof.

umblător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
umblătór¹ adj. m., pl. umblătóri; f. sg. și pl. umblătoáre

umblător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
umblătór² (înv.) s. m., pl. umblătóri

umblător (Dicționaru limbii românești, 1939)
umblătór, -oáre adj. Care umblă, mobil: pod umblător (bac). S. m. (Vechĭ). Stafetă: umblătoriĭ de Hotin și Soroca. S. f. Eŭf. Ĭeșitoare, latrină, retiradă, privată. – În nord îmbl-. V. călăraș.

umblător (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
umblător a. mobil: pod umblător. ║ m. od. ștafetar: umblătorii de Hotin și de Soroca.

umblător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
UMBLĂTÓR, -OÁRE, umblători, -oare, adj., s. m., s. f., 1. Adj. (Rar) Care umblă. ◊ Pod umblător = bac. 2. S. m. Ostaș dintr-un corp de curieri pentru Polonia și Ucraina al domnilor moldoveni. 3. S. f. Compartiment dintr-o lucrare minieră subterană amenajat pentru circulația personalului. 4. S. f. (Pop.) Closet (rudimentar). — Umbla + suf. -ător.