umblet - explicat in DEX

umblet (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
úmblet s. n., pl. úmblete

umblet (Dicționaru limbii românești, 1939)
úmblet n., pl. e (d. a umbla). Mers, alergătură: am ostenit de atîta umblet. Modu de a umbla: acest cal are umblet lin. – În nord îmblet. V. buĭestru.

umblet (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ÚMBLET, umblete, s. n. Faptul de a umbla; umblare. ♦ Cutreierare, colindare; alergătură. ♦ Mod, fel de a umbla, de a duce picioarele în mers. [Var.: (înv. și pop.) 'îmblet s. n.] – Umbla + suf. -et.

umblet (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
umblet n. 1. mers, alergătură; 2. mod de a umbla: umbletul calului; 3. Mold. buestru. [Tras din umblà].

umblet (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
UMBLÉT, umblete, s. n. Faptul de a umbla; umblare. ♦ Cutreierare, colindare; alergătură. ♦ Mod, fel de a umbla, de a duce picioarele în mers. [Var.: (înv. și pop.) îmblét s. n.] — Umbla + suf. -et.