ucenic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)UCENÍC, -Ă, ucenici, -ce, s. m. și
f. 1. Persoană (tânără) care învață o meserie lucrând în producție sub îndrumarea unui meșter sau urmând o școală profesională.
2. Adept și continuator al unui savant, al unui filozof, al unui artist;
p. ext. începător într-o activitate; discipol, elev. – Din
sl. učenikŭ.