ubicvist - explicat in DEX

ubicvist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
UBICVÍST, -Ă, ubicviști, -ste, adj. 1. (Despre plante) Care trăiește și se dezvoltă la fel de bine în condiții de mediu diferite. 2. (Fam.; despre oameni) Care pare a se afla în mai multe locuri deodată. – Din fr. ubiquiste.

ubicvist (Dicționar de neologisme, 1986)
UBICVÍST, -Ă adj. (Despre plante) Care se dezvoltă la fel de bine în orice mediu. ♦ (Fam.) Cel care pare a fi în mai multe locuri deodată. [< fr. ubiquiste, cf. lat. ubique – pretutindeni].

ubicvist (Marele dicționar de neologisme, 2000)
UBICVÍST, -Ă I. adj. (despre plante) cosmopolit. II. adj., s. m. f. (fam.) (cel) prezent peste tot. (< fr. ubiquiste)

ubicvist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ubicvíst (rar) adj. m., pl. ubicvíști; f. ubicvístă, pl. ubicvíste

ubicvist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
UBICVÍST, -Ă, ubicviști, -ste, adj. (Rar) 1. (Despre plante) Care trăiește și se dezvoltă la fel de bine în condiții de mediu diferite. 2. (Fam.; despre oameni) Care pare a se afla în mai multe locuri deodată. — Din fr. ubiquiste.