ubicuu (Supliment la Dicționarul explicativ al limbii române, 1988 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))UBÍCUU, -UĂ, ubicui, -ue, adj.,
adv. (
Livr.) (Care se află) în același timp în două sau mai multe locuri. ♦ (Care este) în orice loc, peste tot. [
Pr.:
-cu-u] – Din
lat. ubique.ubicuu (Dicționar de neologisme, 1986)UBÍCUU, -UĂ adj., adv. (Care este) în orice loc, peste tot. [< lat.
ubique].
ubicuu (Marele dicționar de neologisme, 2000)UBÍCUU, -UĂ adj., adv. (care se află) în același timp în două sau mai multe locuri; (care este) peste tot. (< lat.
ubique)
ubicuu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*ubícuu (
livr.)
(-cu-u) adj. m.,
pl. ubícui; f. ubícuă (-cu-ă), pl. ubícue (-cu-e)ubicuu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)UBÍCUU, -UĂ, ubicui, -ue, adj.,
adv. (
Livr.) (Care se află) în același timp în două sau mai multe locuri. ♦ (Care este) în orice loc, peste tot. —
Din lat. ubique.