turnare - explicat in DEX

turnare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TURNÁRE¹, turnări, s. f. Acțiunea de a turna¹; turnat¹. – V. turna¹.

turnare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TURNÁRE², turnări, s. f. Acțiunea de a turna²; turnat². – V. turna².

turnare (Dicționar de neologisme, 1986)
TURNÁRE s.f. Acțiunea de a turna și rezultatul ei; înregistrare pe peliculă a scenelor unui film. [< turna].

turnare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
turnáre s. f., g.-d. art. turnắrii; pl. turnắri

turnare (Dicționaru limbii românești, 1939)
turnáre f., pl. ărĭ¹. Acțiunea de a turna.

turnare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
turnare f. acțiunea de a turna.

turnare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TURNÁRE¹, turnări, s. f. Acțiunea de a turna¹; turnat¹. — V. turna¹.

turnare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TURNARE², turnări, s. f. Acțiunea de a turna¹; turnat². — V. turna².