turn - explicat in DEX

turn (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TURN, turnuri, s. n. 1. Construcție prismatică sau cilindrică, clădită separat sau făcând parte dintr-un complex arhitectural, fiind de obicei mai înaltă decât celelalte construcții. ◊ Turn de răcire = construcție de lemn, de piatră, de beton armat etc. în care apa dintr-o instalație termică complexă cedează o anumită cantitate de căldură, transmițând-o aerului înconjurător. Turn de sondă = turlă (2). Turn de extracție = construcție de suprafață situată deasupra gurii unui puț de mină și prevăzută cu diverse utilaje. Turn de apă = castel de apă. ◊ Expr. Turn de fildeș, denumește izolarea de viață, de realitățile înconjurătoare a unui scriitor, artist etc. ♦ (Rar) Coș de fabrică. 2. Tură². – Din germ. Turm.

turn (Dicționar de neologisme, 1986)
TURN¹ s.n. 1. Construcție de zidărie, de beton etc., de înălțime relativ mare în raport cu dimensiunile bazei. ♦ Turn-lanternă = turn susținut de patru arce mari și străpuns de goluri prin care se asigură iluminatul unei biserici, care se înalță deasupra careului transeptului; turn de fildeș = expresie arătând izolarea unui scriitor, artist etc., de realitățile înconjurătoare. 2. (Șah) Tură². [< germ. Turm].

turn (Dicționar de neologisme, 1986)
TURN² s.n. (Geol.) Formă de relief proeminentă, izolată, cu aspect prismatic, formată din calcare, conglomerate și alte roci. [Cf. germ. Turm, fr. tour].

turn (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TURN¹ s. n. 1. construcție de zidărie, de beton etc., de înălțime relativ mare în raport cu dimensiunile bazei. ♦ ~ -lanternă = turn susținut de patru arce mari și străpuns de goluri prin care se asigură iluminatul unei biserici, care se înalță deasupra careului transeptului; (tehn.) ~ de extracție = construcție deasupra gurii unui puț de mină în care se află dispozitivele de ghidare a cablurilor cu care se realizează manevra de transport din puț; ~ de control = construcție foarte înaltă, din care se dirijează zborurile de pe un aerodrom; ~ de fildeș = expresie indicând izolarea unui scriitor, artist de realitățile înconjurătoare. 2. tură². (< germ. Turm)

turn (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TURN² s. n. formă de relief proeminentă, izolată, cu aspect prismatic, din calcare, conglomerate și alte roci. (< germ. Turm, fr. tour)

turn (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
turn (-nuri), s. n. – 1. Construcție prismatică sau cilindrică mai înaltă decît construcțiile din jur. – 2. Tură, piesă de șah. Germ. Turm, prin intermediul săs. Turn (Cihac, II, 428; Borcea 215; Tiktin), cf. sb. torm, turan, slov. turen, mag. toron(y).

turn (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
turn s. n., pl. túrnuri

turn (Dicționaru limbii românești, 1939)
turn n., pl. urĭ (sas. turn, germ. turm). Foișor de observat departe, ca la castelele medievale, la pompieriĭ ș. a.: turnu Colțiĭ, turnu Goliiĭ, turnu Eiffel. Turlă: cele patru turnurĭ ale Mitropoliiĭ din Ĭașĭ. O pĭesă în jocu de șah. V. culă.

turn (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
turn n. 1. clădire înaltă de formă rotundă sau poligonală: 2. piesă în jocul de șah. [Sas. TŬRN = nemț. THURM].

turn (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TURN, turnuri, s. n. 1. Construcție prismatică sau cilindrică, clădită separat sau făcând parte dintr-un complex arhitectural, fiind de obicei mai înaltă decât celelalte construcții. ◊ Turn de răcire = construcție de lemn, de piatră, de beton armat etc. în care apa dintr-o instalație termică complexă cedează o anumită cantitate de căldură, transmițând-o aerului înconjurător. Turn de sondă = turlă (2). Turn de extracție = construcție de suprafață situată deasupra gurii unui puț de mină și prevăzută cu diverse utilaje. Turn de apă = castel de apă. ♦ Expr. Turn de fildeș, denumește izolarea de viață, de realitățile înconjurătoare a unui scriitor, artist etc. ♦ (Rar) Coș de fabrică. 2. Tură² — Din germ. Turn.