trudă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRÚDĂ, trude, s. f. (
Pop.)
1. Efort fizic sau intelectual deosebit; muncă grea, istovitoare; oboseală, osteneală. ◊
Loc. adv. Cu trudă = din greu, cu mare efort. ♦ Rodul, rezultatul concret al ostenelii cuiva; agoniseală, folos, câștig.
2. Chin, suferință; durere, necaz. – Din
trudi (derivat regresiv).
Cf. sl. trudŭ.