truculent - explicat in DEX

truculent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TRUCULÉNT, -Ă, truculenți, -te, adj. Aspru, violent, brutal. – Din fr. truculent, lat. truculentus.

truculent (Dicționar de neologisme, 1986)
TRUCULÉNT, -Ă adj. (Franțuzism) Aspru, violent, brutal. [Cf. fr. truculent, lat. truculentus].

truculent (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TRUCULÉNT, -Ă adj. aspru, violent, brutal. (< fr. truculent, lat. truculentus)

truculent (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
truculént adj. m., pl. truculénți; f. truculéntă, pl. truculénte

truculent (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TRUCULÉNT, -Ă, truculenți, -te, adj. Aspru, violent, brutal. — Din fr. truculent, lat. truculentus.