truditor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRUDITÓR, -OÁRE, truditori, -oare, adj. (
Pop. și
livr.; adesea substantivat) Care muncește din greu, care desfășoară o activitate obositoare, extenuantă. –
Trudi +
suf. -tor.truditor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)truditór adj. m.,
s. m.,
pl. truditóri; adj. f.,
s. f. sg. și
pl. truditoáretruditor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRUDITÓR, -OÁRE, truditori, -oare, adj.,
s. m. și
f. (Persoană) care muncește din greu, care desfășoară o activitate obositoare, extenuantă. —
Trudi +
suf. -
tor.