trucare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRUCÁRE s. f. Acțiunea de
a truca și rezultatul ei. –
V. truca.trucare (Dicționar de neologisme, 1986)TRUCÁRE s.f. Acțiunea de a truca și rezultatul ei. [<
truca].
trucare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*trucáre s. f.,
g.-d. art. trucắri; pl. trucắritrucare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRUCÁRE, trucări, s. f. Acțiunea de
a truca și rezultatul ei. —
V. truca.