trucaj (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRUCÁJ, trucaje, s. n. Procedeu tehnic folosit în teatru și în cinematografie pentru a crea o iluzie optică sau acustică spectaculoasă. – Din
fr. truquage, trucage.trucaj (Dicționar de neologisme, 1986)TRUCÁJ s.n. (
Fot.) Falsificare a unor documente, a realității prin folosirea unor tehnici speciale. ♦ (
Cinem.) Nume dat, artificiilor folosite în tehnica cinematografică. [< fr.
truquage, trucage].
trucaj (Marele dicționar de neologisme, 2000)TRUCÁJ s. n. falsificare a unor documente, a realității prin folosirea unor tehnici speciale. ◊ artificiu în tehnica cinematografică și teatrală pentru a crea o iluzie optică sau auditivă. (< fr.
trucage, truquage)
trucaj (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)trucáj s. n.,
pl. trucájetrucaj (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRUCÁJ, trucaje, s. n. Procedeu tehnic folosit în teatru și în cinematografie pentru a crea o iluzie optică sau acustică spectaculoasă. — Din
fr. truquage, trucage.