truca - explicat in DEX

truca (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TRUCÁ, truchez, vb. I. Tranz. A folosi trucuri¹ sau trucaje. – Din fr. truquer.

truca (Dicționar de neologisme, 1986)
TRUCÁ vb. I. 1. tr. A interveni asupra a ceva modificându-i sau alterându-i aspectul, caracterele particulare, funcționarea etc., mai ales pentru a-i înșela pe alții. 2. tr. A modifica temporar aspectul, înfățișarea pentru a crea o anumită aparență în teatru, cinema etc. 3. intr. A folosi trucuri (1); a contraface. [< fr. truquer].

truca (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TRUCÁ vb. I. tr. 1. a modifica prin fraudă; a contraface, a falsifica. 2. a modifica temporar aspectul pentru a crea o anumită aparență în teatru, cinema etc. II. intr. a se folosi de trucuri¹ (1), de expediente. (< fr. truquer)

truca (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
trucá (a ~) vb., ind. prez. 3 trucheáză

truca (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TRUCÁ, truchez, vb. I. Tranz. A folosi trucuri¹ sau trucaje. — Din fr. truquer.