troncăt - explicat in DEX

troncăt (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TRÓNCĂT, troncăte, s. n. Zgomot produs de rostogolirea unui lucru, de izbirea unui obiect de altul etc. [Var.: tróncot s. n.] – Tronc + suf. -ăt.

troncăt (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tróncăt s. n., pl. tróncăte

troncăt (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
troncăt n. cădere sgomotoasă: troncătul de bolovani AL. [V. tronc !].

troncăt (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TRÓNCĂT, troncăte, s. n. Zgomot produs de rostogolirea unui lucru, de izbirea unui obiect de altul etc. [Var.: tróncot s. n.] — Tronc + suf. -ăt.