trona - explicat in DEX

trona (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TRONÁ, tronez, vb. I. Intranz. A se afla pe tron¹; a domni, a guverna. ♦ Fig. A domina, a adopta o poziție de superioritate; a-și da aere, importanță. – Din fr. trôner.

trona (Dicționar de neologisme, 1986)
TRONÁ vb. I. intr. A domni, a stăpâni (peste o țară), a guverna. ♦ (Fig.) A domina; a lua o poziție afectată de superioritate. [< fr. trôner].

trona (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TRONÁ vb. intr. 1. a domni, a stăpâni (peste o țară), a guverna. 2. (fig.) a domina; a lua o poziție afectată de superioritate. (< fr. trôner)

trona (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
troná (a ~) vb., ind. prez. 3 troneáză

trona (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TRONÁ, tronez, vb. I. Intranz. A se afla pe tron1; a domni, a guverna. ♦ Fig. A domina, a adopta o poziție de superioritate; a-și da aere, importanță. — Din fr. trôner.