troncanire - explicat in DEX



troncăni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TRONCĂNÍ, troncănesc, vb. IV. 1. Intranz. A face zgomot izbindu-se de ceva sau izbind un obiect de altul. 2. Tranz. Fig. A flecări, a trăncăni. – Tronc + suf. -ani.

Alte cuvinte din DEX

TRONCANI TRONCA TRONC « »TRONCANIT TRONCAT TRONCATRANCA