tronc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRONC interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de o ciocănire, de o cădere, de trântirea unui lucru etc. ◊
Expr. A-i cădea cuiva (cu) tronc (la inimă) = a-i deveni cuiva drag dintr-o dată; a îndrăgi (pe neașteptate). ♦ Exclamație care exprimă surpriza în fața unui lucru neașteptat sau a unei situații neprevăzute. ◊
Expr. (
Fam.)
Tronc, Marghioalo, se spune când cineva face sau spune ceva nepotrivit cu situația în care se găsește. – Onomatopee.
tronc (Marele dicționar de neologisme, 2000)TRONC s. n. (anat.) 1. corpul uman sau animal considerat fără cap și membre; trunchi. 2. nume dat unor vase și nervi care, după un scurt traiect, se divid în ramuri terminale. (< fr.
tronc, lat.
truncus)
tronc (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)tronc interj. – Exprimă surpriza și mirarea. Creație expresivă,
cf. bo(n)c, tranc, trosc. –
Der. troncan, s. m. (băiat robust);
troncăni, vb. (a trăncăni, a flecări),
cf. trăncăni; troncănit, s. n. (pălăvrăgeală);
troncăt (
var. troncot),
s. n. (huruit).
Cf. hodoronc-tronc.tronc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tronc interj.tronc (Dicționaru limbii românești, 1939)tronc, interj. care arată surpriza cînd unu vine c´o ideĭe saŭ c´o vorbă curioasă și neașteptată:
Tronc ! (saŭ
hodoronc-tronc saŭ
tronc, Mărico !).
Da de unde țĭ-a maĭ trăsnit și asta pin [!] cap ?! Tronc (saŭ
hodoronc-tronc)
și el cu gustu luĭ ! A-țĭ cădea cineva tronc (saŭ
cu tronc)
la inimă.tronc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)tronc ! int.
1. imită sgomotul căderii subite;
2. exprimă ceva de tot nepotrivit cu cele zise înainte:
tronc, Marico !; a cădea (cu) tronc la inimă, a plăcea la prima vedere. [Onomatopee (v.
tronc !)].
tronc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRONC interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de o ciocnire, de o cădere, de trântirea unui lucru etc. ◊
Expr. A-i cădea cuiva (cu) tronc (la inimă) = a-i deveni cuiva drag dintr-odată; a îndrăgi (pe neașteptate). ♦ Exclamație care exprimă surpriza în fața unui lucru neașteptat sau a unei situații neprevăzute. ◊
Expr. (
Fam.)
Tronc, Marghioalo, se spune când cineva face sau spune ceva nepotrivit cu situația în care se găsește. — Onomatopee.