troncăni - explicat in DEX

troncăni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TRONCĂNÍ, troncănesc, vb. IV. 1. Intranz. A face zgomot izbindu-se de ceva sau izbind un obiect de altul. 2. Tranz. Fig. A flecări, a trăncăni. – Tronc + suf. -ani.

troncăni (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
troncăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. troncănésc, imperf. 3 sg. troncăneá; conj. prez. 3 să troncăneáscă

troncăni (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TRONCĂNÍ, troncănesc, vb. IV. 1. Intranz. A face zgomot izbindu-se de ceva sau izbind un obiect de altul. 2. Tranz. Fig. A flecări, a trăncăni. — Tronc + suf. -ăni.

troncănì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
troncănì v. V. trăncăni: tot să troncănească îi place PANN.