tron (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRON2, tronuri, s. n. 1. (
Pop.) Ladă în care țăranii își păstrează diverse obiecte, mai ales de îmbrăcăminte.
2. (
Reg.) Sicriu. – Din
germ. dial. Truh(e)n.tron (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRON1, tronuri, s. n. Scaun, jeț (sculptat și împodobit) pe care stau monarhii la ceremonii;
p. ext. simbol al domniei. ◊
Expr. A se urca (sau
a se sui) pe tron = a ocupa domnia, a fi încoronat ca monarh. ♦
Fig. Puterea suverană a monarhilor; domnie. ♦ Scaun, jeț special pe care stau prelații (sau suveranii) în timpul unor ceremonii religioase. – Din
fr. trône.tron (Dicționar de neologisme, 1986)-TRON Element secund de compunere savantă care introduce în termeni sensul de „tub cu vid, accelerator de particule atomice”. [< engl.
-tron].
tron (Dicționar de neologisme, 1986)TRON s.n. Scaun, jeț special împodobit pe care stau monarhii la ceremonii; scaunul domniei; (
p. ext.) simbol al puterii regale, al domniei. ♦ (
Fig.) Puterea suverană a monarhilor; domnie. [Cf. lat.
thronus, gr.
thronos, fr.
trône].
tron (Marele dicționar de neologisme, 2000)TRON1 s. n. 1. scaun, jeț special împodobit pe care stau monarhii la ceremonii. ◊ (fig.) simbol al puterii regale, al domniei. 2. (fig.) puterea suverană a monarhilor; domnie. 3. (astrol.) semn diurn atribuit unei plante. (< fr.
trône, lat.
thronus, germ.
Throns)
tron (Marele dicționar de neologisme, 2000)-TRON2 elem. „tub cu vid, accelerator de particule elementare”. (< engl.
-tron, cf.
gr. /elek/tron, chihlimbar)
tron (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)tron (-nuri), s. n. – Cufăr, ladă.
Germ. Truhe, dialectal
Truh(e)n (Tiktin;
cf. Cihac, II, 243). –
Der. troneci, s. n. (tronișor; sertar).
tron (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)tron (-nuri), s. n. – Scaun, jilț domnesc.
Fr. trône. –
Der. întrona, vb. (a pune pe tron, a înscăuna);
detrona, vb., din
fr. détrôner.tron (Dicționar de argou al limbii române, 2007)tron, tronuri s. n. closet.
tron (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tron (jeț, ladă)
s. n.,
pl. trónuri