trimorfism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRIMORFÍSM s. n. Posibilitatea pe care o au unele substanțe de a cristaliza în trei sisteme diferite. – Din
fr. trimorphisme.trimorfism (Dicționar de neologisme, 1986)TRIMORFÍSM s.n. Calitate a unor substanțe de a cristaliza în trei sisteme diferite. [< fr.
trimorphisme].
trimorfism (Marele dicționar de neologisme, 2000)TRIMORFÍSM s. n. calitate a unor substanțe de a cristaliza în trei sisteme diferite. (< fr.
trimorphisme)
trimorfism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)trimorfísm s. n.trimorfism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRIMORFÍSM s. n. Proprietatea pe care o au unele substanțe de a cristaliza în trei sisteme diferite. — Din
fr. trimorphisme.