trinchet (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRINCHÉT, trincheți, s. m. Catargul de la prora unei nave cu pânze; arbore mic. – Din
it. trinchetto.trinchet (Dicționar de neologisme, 1986)TRINCHÉT s.m. Catargul de la proră al unei corăbii; arbore mic. [< it.
trinchetto, fr.
trinquet].
trinchet (Marele dicționar de neologisme, 2000)TRINCHÉT s. m. catargul de la proră al unei nave; arbore mic. (< it.
trinchetto)
trinchet (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)trinchét (-te), s. n. – Trunchi de copac din care se fac catarge, catargul de la proră. –
Var. trunchet. It. trinchetta (Tiktin), prin intermediul
tc. trinket (Șeineanu, II, 365);
var. din
ngr. τρουγϰέτο (după Tiktin, prin contaminare cu
trunchi).
trinchet (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)trinchét s. m.,
pl. trinchéțitrinchet (Dicționaru limbii românești, 1939)trinchét n., pl.
e și
urĭ (it.
trinchetto, de unde și fr.
trinquet, ngr.
trinkéto).
Mar. Primu catarg (spre provă).
Siret. Grindă de făcut catarg. – Și
trunchet și
trînchet.trinchet (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRINCHÉT, trincheți, s. m. Catargul de la prora unei nave cu pânze; arbore mic. — Din
it. trinchetto.