trilui - explicat in DEX

trilui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TRILUÍ, triluiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A scoate triluri, a cânta în triluri. – Tril + suf. -ui.

trilui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
triluí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. triluiésc, imperf. 3 sg. triluiá; conj. prez. 3 să triluiáscă

trilui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TRILUÍ, triluiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A scoate triluri, a cânta în triluri. — Tril + suf. -ui.