trilobit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRILOBÍT, trilobiți, s. m. (La
pl.) Clasă de animale artropode marine fosile, caracteristice erei primare, al căror corp era împărțit în trei atât longitudinal, cât și transversal; (și la
sg.) animal din această clasă. – Din
fr. trilobite.trilobit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)trilobít s. m.,
pl. trilobíțitrilobit (Dicționaru limbii românești, 1939)*trilobít, -ă adj. (d.
tri- și
lob; vgr.
trilobos).
Geol. Un fel de crustaceŭ fosil din terenele primare.
trilobit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)trilobit n.
Geol. ordin de crustacee fosilificate în terenurile primare.
trilobit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRILOBÍT, trilobiți, s. m. (La
pl.) Clasă de animale artropode marine fosile, caracteristice erei primare, având corpul împărțit în trei părți atât longitudinal, cât și transversal; (și la
sg.) animal din această clasă. — Din
fr. trilobite.