trilobat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRILOBÁT, -Ă, trilobați, -te, adj. 1. (Despre organele unor plante) Cu trei lobi.
2. (Despre arcuri, arcade, planuri) În formă de trifoi sau de crin. – Din
fr. trilobé.trilobat (Dicționar de neologisme, 1986)TRILOBÁT, -Ă adj. 1. (
Despre organele unor plante etc.) Cu trei lobi.
2. (
Arhit.; despre arcade etc.) În formă de trifoi sau de crin. [Cf. fr.
trilobé, gr.
trilobos – cu trei lobi].
trilobat (Marele dicționar de neologisme, 2000)TRILOBÁT, -Ă adj. 1. (despre frunze) cu trei lobi. 2. (despre arcade etc.) în formă de trifoi sau de crin. (< fr.
trilobé)
trilobat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)trilobát adj. m.,
pl. trilobáți; f. trilobátă, pl. trilobátetrilobat (Dicționaru limbii românești, 1939)*trilobát, -ă adj. (d.
tri- și
lob), Care are treĭ loburĭ:
frunză, arcadă trilobată.trilobat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRILOBÁT, -Ă, trilobați, -te, adj. 1. (Despre organele unor plante) Cu trei lobi.
2. (Despre arcuri, arcade, planuri) în formă de trifoi sau de crin. — Din
fr. trilobé.