trimer - explicat in DEX

trimer (Dicționar de neologisme, 1986)
TRIMÉR, -Ă adj. 1. (Bot.) Care este divizat în trei părți dispuse în triunghi echilateral. 2. (Chim.) Polimer cu greutatea moleculară egală cu triplul greutății moleculare a monomerului polimerizat. [< fr. trimère].

trimer (Dicționar de neologisme, 1986)
TRÍMER s.n. 1. Bobină folosită în radiofonie. 2. (Tehn.) Mașină de încărcat materiale granulare sau pulverulente în vehicule. [Pl. -re, (s.m.) -ri. / < germ. Trimer, engl., fr. trimmer].

trimer (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TRÍMER¹ s. n. 1. condensator ajustabil, de capacitate ușoară, în radiofonie. 2. mașină de încărcat materiale granulare sau pulverulente prin aruncare în vehicule. (< germ. Trimmer, engl., fr. trimmer)

trimer (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TRIMÉR², -Ă I. adj. divizat în trei părți dispuse în triunghi echilateral. II. s. m. polimer din trei molecule de monomer. (< fr. trimère)

trimer (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
trimér¹ adj. m., pl. triméri; f. triméră, pl. trimére

trimer (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
trimér² (polimer) s. m., pl. triméri

trimer (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
trímer³ (condensator, mașină) s. n., pl. trímere