trilingv (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRILÍNGV, -Ă, trilingvi, -e, adj. Care vorbește în mod curent trei limbi. ♦ Scris în trei limbi. – Din
fr. trilingue.trilingv (Dicționar de neologisme, 1986)TRILÍNGV, -Ă adj. Care vorbește trei limbi. ♦ Scris în trei limbi. [Cf. fr.
trilingue, lat.
tri- – trei,
lingua – limbă].
trilingv (Marele dicționar de neologisme, 2000)TRILÍNGV, -Ă adj. care vorbește trei limbi. ◊ scris în trei limbi. (< fr.
trilingue, lat.
trilinguis)
trilingv (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)trilíngv adj. m.,
pl. trilíngvi; f. trilíngvă, pl. trilíngvetrilingv (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRILÍNGV, -Ă, trilingvi, -e, adj. Care vorbește în mod curent trei limbi. ♦ Scris în trei limbi. — Din
fr. trilingue.