tricromie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRICROMÍE s. f. Procedeu de imprimare sau de fotografiere policromă prin suprapunerea a trei culori fundamentale. – Din
fr. trichromie.tricromie (Dicționar de neologisme, 1986)TRICROMÍE s.f. Procedeu de imprimare sau de fotografiere policromă prin suprapunerea a trei culori fundamentale. [Gen.
-iei. / < fr.
trichromie].
tricromie (Marele dicționar de neologisme, 2000)TRICROMÍE s. f. procedeu de imprimare sau de fotografiere policromă prin suprapunerea celor trei culori fundamentale. (< fr.
trichromie)
tricromie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tricromíe (tri-cro-) s. f.,
art. tricromía, g.-d. tricromíi, art. tricromíeitricromie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRICROMÍE s. f. Procedeu de imprimare sau de fotografiere policromă prin suprapunerea a trei culori fundamentale. — Din
fr. trichromie.