tricrom (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRICRÓM, -Ă, tricromi, -e, adj. Tricromatic. – Din
fr. trichrome.tricrom (Dicționar de neologisme, 1986)TRICRÓM, -Ă adj. Obținut prin tricromie; tricromic. [< fr.
trichrome].
tricrom (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRICRÓM, -Ă, tricromi, -e, adj. Tricromatic. — Din
fr. trichrome.