trident - explicat in DEX

trident (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TRIDÉNT, tridente, s. n. Furcă cu trei dinți care era considerată în antichitate ca simbol al puterii zeului Neptun. – Din fr. trident, lat. tridens, -ntis.

trident (Dicționar de neologisme, 1986)
TRIDÉNT s.n. (Mit.) Furcă cu trei dinți cu care era înfățișat de obicei zeul Neptun. [Pl. -te, -turi. / < lat. tridens, cf. fr. trident].

trident (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TRIDÉNT s. n. 1. (mit.) furcă cu trei dinți cu care era înfățișat zeul Poseidon (Neptun). 2. obiect marinăresc în formă de furcă cu trei brațe. (< fr. trident, lat. tridens)

trident (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!tridént s. n., pl. tridénte

trident (Dicționaru limbii românești, 1939)
*tridént n., pl. e (lat. tridens, -éntis). Furcă cu treĭ dințĭ, ostie: tridentu era atributu luĭ Neptun¹.

trident (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
trident n. 1. furcă cu trei dinți; 2. sceptrul lui Neptun.

trident (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TRIDÉNT, tridente, s. n. (în mitologia greco-latină) Furcă cu trei dinți, simbol al puterii zeului Neptun. — Din fr. trident, lat. tridens, -ntis.